Al cincilea copil – Doris Lessing

Premiul Nobel pentru Literatura 2007!

Al cincilea copil este o carte scrisa in cea mai pura traditie a „romanului gotic”: un cuplu obisnuit, apartinind clasei de mijloc din Anglia anilor ’60‑’70, reuseste sa cumpere o casa cu trei etaje pe care o umple cu glascioarele fericite ale celor patru copii. Va­cantele de vara, cind primesc musafiri, sint adevarate sarbatori ale vietii, expresii ale bucuriei de a trai. Apoi, insa, apare cel de‑al cincilea copil, care‑si manifesta furia impotriva lumii inca din pin­tecele mamei. Ben, copilul‑problema, reuseste sa distruga acest paradis artificial si sa induca o tensiune aproape insuportabila in atmosfera bucolica din debutul romanului. Critica a comparat acest roman cu Frankenstein al lui Mary Shelley.

 

„Doris Lessing poate alege orice tipar literar – in acest caz, cel al povestii de groaza – doar ca sa-l reinventeze intr-un mod uimitor. Al cincilea copil este o carte dramatica, memorabila, care exploreaza una dintre cele mai vechi frici din lume.” (The Guardian)

„Al cincilea copil poate fi descris ca un basm teribil. Asemenea povestii lui Frankenstein sau a minotaurului, aceasta viziune tulburatoare genereaza cele mai bizare temeri si ofera o perspectiva inspaimintatoare asupra lumii in care traim.” (Sunday Telegraph)

„Puterea pe care o are Doris Lessing de a captiva si a convinge se simte inca din primele paragrafe… Al cincilea copil este un roman care iti da fiori pe sira spinarii, si totusi ti-e imposibil sa-l lasi din mina pina nu l-ai terminat.” (The Sunday Times)

„Doris Lessing da glas experientei feminine in literatura. Cu scepticism, pasiune si forta vizionara, ea supune analizei critice o intreaga civilizatie conflictuala.” (din comunicatul Comitetului Nobel pentru Literatura, 2007)

Infruntand inchizitia – Procesul si sfarsitul lui Giordano Bruno

Michael White, autorul excelentelor biografii: Isaac Newton: ultimul vrajitor si Leonardo: primul om de stiinta, revine in atentia cititorilor cu o lucrare despre unul dintre ganditorii mai putin cunoscuti, dar care continua sa fascineze: Giordano Bruno. Filosof si vizionar, Bruno nu s-a limitat doar la o singura disciplina: mintea sa erudita nu accepta conventiile epocii si urmarea realizarea unui sistem de gandire unitar. Aceste calitati ii atrag protectia unor personalitati din epoca, precum Henric al III-lea al Frantei si Elisabeta a II-a a Angliei, dar in acelasi timp, intra intr-un puternic conflict cu biserica catolica. Intors in Italia, Giordano Bruno este arestat de catre Inchizitie, judecat si condamnat ca eretic. Dupa aproape opt ani de temnita si de torturi repetate, Bruno a fost ars pe rug, la Roma. Ceea ce a ramas din corpul lui a fost zdrobit, iar cenusa, aruncata. Toate incercarile Inchizitiei de a face sa dispara conceptiile lui Giordano Bruno au fost sortite esecului. Influenta sa a inceput sa castige tot mai mult teren: Galileo, Newton, Huygens si Leibniz au pornit de la ideile sale; maniera lui de abordare multidisciplinara a anticipat stralucitele lucrari din secolul XX, precum cele ale lui Karl Popper; gandirea sa religioasa a fost sursa de inspiratie pentru radicali precum Spinoza; iar opera sa in domeniul artei memorarii a avut un puternic efect, printre altii, asupra lui William Shakespeare. O carte ce invita la reflectie asupra libertatii spiritului, tolerantei si sacrificiului de sine in numele unui ideal.

Fenomenul Pitesti – Virgil Ierunca

Ceea ce s-a petrecut la inchisoarea din Pitesti intre 1949 si 1952 merita un loc aparte in inspaimantatorul repertoriu al ororilor concentrationare ale veacului al XX-lea. „Fenomenul Pitesti” apartine aceluiasi registru, la care vine insa cu o trasatura specifica: utilizarea sistematica a torturarii detinutilor de catre alti detinuti. Ideea ii apartine pedagogului sovietic Makarenko (1888-1939), specialist in delincventa juvenila si partizan al reeducarii detinutilor tineri cu ajutorul detinutilor mai vechi, aflati pe calea cea buna, dar facand parte din aceeasi clasa de varsta. Virgil Ierunca povesteste una dintre cele mai cumplite experiente de dezumanizare pe care le-a cunoscut epoca noastra. Detinuti torturati cu un sadism de-a dreptul extravagant – daca sadismul poate fi astfel –, tortionarii lor impunandu-le sa tortureze la randul lor, ca sa li se conteste insasi calitatea de victime. In ultima faza a ciclului, nefericitii sunt constransi sa-si tortureze cei mai buni prieteni, ca dovada a convertirii lor launtrice. Toata lumea a fost torturata, toata lumea a torturat. Cei morti acolo si cei care au supravietuit au fost privati pana si de propria lor nefericire. Virgil Ierunca a avut curajul sa intre in acest infern si sa-i devina istoric, pentru edificarea generatiilor viitoare.

Evadare de la Auschwitz – Andrei Pogojev

Cartea prezinta amintirile inedite despre evadarea unui militar sovietic din lagarul de concentrare de la Auschwitz, sub forma relatarii personale a luptei zilnice pentru supravietuire.

 

In noiembrie 1942, saptezeci de soldati din Armata Rosie, cazuti prizonieri in mainile nemtilor, au organizat o extraordinara evadare in masa de la Auschwitz. Printre ei s-a numarat detinutul nr. 1418: Andrei Pogojev. El a supravietuit, iar cartea prezinta povestea sa.

 

Pogojev fusese prins de nemti in decursul retragerii haotice a Armatei Rosii din 1941 si, alaturi de 20 000 de soldati capturati, ajunsese in cele din urma in lagarul de la Auschwitz. Dupa un an, doar 1 200 dintre detinutii aceia mai erau in viata. Relatarea sfasietoare a intamplarilor traite de el adauga un capitol nou la istoria ororilor din lagarele de concentrare naziste. Pogojev isi reaminteste in detaliu viata si moartea din lagar: bolile si subnutritia, conditiile ingrozitoare si cruzimile care i-au ucis pe toti camarazii sai, cu foarte putine exceptii.

Supravietuirea lui Pogojev in circumstantele respective este remarcabila in sine, iar faptul ca el a participat de asemenea la una dintre putinele evadari de succes din lagar face ca relatarea aceasta sa fie adevarat o raritate.

 

Descrierea evadarii si a calatoriei care i-a urmat spre rasarit, prin muntii Carpati si Ucraina, pana la reunirea sa cu Armata Rosie, reprezinta o lectura de neuitat.

Povestea palpitanta a lui Pogojev nu s-a oprit insa acolo. Dupa douazeci de ani, in 1967, el a fost chemat sa depuna marturie intr-un tribunal din Frankfurt impotriva fostilor sai temniceri de la Auscwitz.

Istoria – Dorling Kindersley

Istoria va va transforma modul in care vedeti trecutul.Analizeaza dezvoltarea si progresul nostru din fiecare unghi, explorand evenimentele cheie, ideile cruciale, fortele politice, personalitatile marcante si realizarile tehnologice

care au modelat povestea omenirii.

Originala, revelatoare, incitanta, uimitoare din punct de vedere vizual si plina de informatii luate din surse cu autoritate, ISTORIA este ghidul complet al drumului pe care l-am parcurs pana astazi.

Am fost garda de corp a lui Hitler -Rochus Misch

 

 

„Rochus Misch a fost garda de corp a lui Adolf Hitler. Aproape cinci ani, din 1940 până în 1945, i-a petrecut, zi şi noapte, lângă dictatorul nazist. De la Cancelaria din Berlin la apartamentele private, de la cuibul de vultur din Berchtesgaden la „Bârlogul lupului” din Prusia Orientală şi la Cartierul General din Ucraina, Rochus Misch l-a urmat pe Fürer până la sfârşitul celui de-al III-lea Reich. A fost martor la mărirea şi prăbuşirea conducătorilor nazişti şi a consoartelor lor printre care Eva Braun.

Ultimul soldat german care a părăsit buncărul după sinuciderea lui Hitler s-a stabilit la Berlin, după nouă ani de captivitate în URSS. Astăzi trăieşte singur. Şi a ales să povestească pe îndelete parcursul său prin zbuciumata Germanie din anii premergători războiului, înainte de a ajunge să împărtăşească viaţa de zi cu zi a celui care a fost principalul instigator al celui mai cumplit dezastru al civilizaţiei din epoca modernă şi al celui mai devastator conflict din istorie.”

Pasarea Spin- Colleen McCullough

 

 

“Există o legendă despre o pasăre care cântă o singură dată în viaţă, mai dulce decât orice altă vietate de pe faţa pământului. Din momentul în care-şi părăseşte cuibul, caută un copac cu spini şi nu-şi găseşte odihna până nu-l află. Apoi, cântând printre ramurile sălbatice, ea se aruncă singură în spinul cel mai lung şi mai ascuţit.

Şi, în extazul morţii, ea se înalţă deasupra propriei agonii, scoţând un tril mai dulce decât al privighetorii sau al ciocârliei. Un cântec al cărui preţ suprem este însăşi existenţa. Întreaga lume înmărmureşte ascultându-l şi Dumnezeu în Paradisul său zâmbeşte. Pentru că ceea ce este mai bun în viaţa noastră se obţine numai cu preţul unei dureri existenţiale… Ori cel puţin aşa spune legenda.”

Ora 25

Mircea Eliade afirma: N-am citit nimic, in nici o literatura, care sa se apropie, cat de departe, de teroarea istoriei pe care o indura personajele Dumitale. Consider Ora 25 una dintre cele mai mari carti ale generatiei noastre, din toate tarile”

Constantin Virgil Gheorghiu este cel mai cunoscut romancier roman din exil, interzis timp de 45 de ani in comunism.

Faima i se datoreaza in primul rand romanului Ora 25, publicat in 1949.

Este povestea unui taran roman, Iohan Moritz, care trece pe rand drept evreu, apoi roman cand ajunge prizonier la unguri, este salvat de nazisti ca sa ajunga intr-o inchisoare americana drept colaborator al acestora.

Povestea este doar semi-fictionala, caci Gheorghiu insusi, in calitatea sa de vechi diplomat, a fost arestat de autoritatile americane dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial.

In 1938, am fost in lagarul de evrei din Romania. In 1940, in lagarul de romani din Ungaria. In 1941, in Germania, intr-un lagar de unguri.. In 1945, in lagarul American. Alaltaieri, am fost eliberat de la Dachau. Treisprezece ani de lagar…

Binevoitoarele (Jonathan Littell)

Confesiunea unui fost ofiţer SS. Max Aue, un intelectual rafinat devenit un tehnician al ororii, descrie atrocităţile pe care le-a comis pe frontul de Est. Misiunea lui-„curăţarea” de populaţia evreiască a teritoriilor ocupate, precum şi diverse sarcini de asigurare a securităţii în spatele frontului. Participă activ la masacrul populaţiei(evrei, partizani, soldaţi). Născut dintr-un tată german şi o mamă franţuzoaică, îndrăgostit în adolescenţa de sora lui geamănă, relaţie descoperită, separaţi la adolescenţă, fiecare trimis la diverse internate catolice, Aue este încontinuu obsedat de dragostea faţă de sora lui, dragoste care-l împinge către homosexualitate, dar devine un homosexual discret ce nu se ataşează de nici unul dintre partenerii săi. Prin ochii lui,  putem vedea toată oroarea maşinii totalitare naziste, dramatismul bătăliei dintre două lumi descoperind portrete umane fascinante. Tema principală a romanului este Răul sau cum se construieşte el. Un sistem este demonic pentru că este alcătuit din foarte multe mici părţi rele, pentru că este servit de foarte mulţi oameni care preferă să-şi acopere ochii şi să îşi desfiinţeze conştiinţa.